Alina Constantinescu

Motana Alina Constantinescu
9 Noi 2016

Ce e bun pentru o pisică de apartament

Pisica este un animal de companie care face foarte mult bine la psihic. Dacă ești pisicar! Dacă nu ești, e OK, nimeni nu-i perfect și poți avea prieteni care locuiesc cu pisici, poate chiar viitorul tău partener va veni în casă cu o pisică sau poate ai un apartament de închiriat și te gândești dacă să-l lași pe mâna cuiva care are o pisică. Sigur că da! Când dăm pisicii ce e al piscii, toți stăm fără griji!

De patru ani o pisică din rasa comună umblă prin visele mele de zi. Dar mai ales prin visurile de noapte. Are în acest moment, deci, 28 spre 29 de ani umani. De ce zic asta? Pentru că există o metodă alternativă de a calcula vârsta pisicii cu care sunt de-acord.

Rasa comună e ca omul de rând. Adică moderat-activă, zgomotoasă mai ales când se apropie ora de mâncare, rezistentă și adaptabilă, fără fonfeuri și moșmândeli de salon. Este o rasă sănătoasă și puternică dar, cum e de așteptat când e vorba de pisici, cu capricii mai mari sau mai mici.

Hrană uscată și umedă. Da, ambele!

Pentru pisicile de apartament hrana ar trebui să le fie suficientă ca să fie tonice. Totuși alegerea mâncării depinde foarte mult de gusturile pisicii. După ce am avut câteva probleme cu Motana, am ajuns la concluzia că e cel mai fericită dacă are acces să mănânce câte puțin pe durata întregii zile. Oricum nu mănâncă mai mult decât are nevoie și are orele ei de masă: dimineața, apoi o rundă pe la prânz (dar nu-s chiar sigură), una – două spre seară și o dată în timpul nopții.

Motana are într-un castron bobițele ei pentru pisici castrate în combinație cu bobițele speciale pentru digestie, care sunt doar de culoare maronie, cafenii. Nu colorate! Eu țin cont de asta. Și nu foarte multe odată pentru că nu le mănâncă pe toate și peste zi bobițele își pierd din miros și nu mai sunt apetisante. E important ca bobițele să stea într-un recipient închis care păstrează mirosul lor specific.

Apoi, am învățat că doar hrana uscată, chiar când e specială pentru nevoile pisicii, nu îi provoacă bucurii. În timp, se plictisește de ea și refuză să o mai consume. Așadar, pentru pisicuțe mâncarea e o plăcere foarte importantă, deci e cu atât mai bine când e variată. Folosesc în ultima vreme conserve diverse cu hrană umedă pentru pisici de genul cărnițelor în sos sau a pateurilor, pe care din când în când le mai combin cu mâncare de-a noastră: ou fiert, dovlecel, morcov, conopidă, fasole verde, spanac, cartof – gătite de vreun fel, brânză de vaci, conservă de ton, ficăței șamd. Când combinațiile nu-s prea „dietetice” le mănâncă cu poftă și plăcere.

Medicii veterinari nu recomandă alimentele umane pentru că nu sunt suficient de nutritive pentru pisici și au multe grăsimi, sunt prea sărate sau au coloranți, și toate astea fac să le crească colesterolul. Însă mie experiența și oamenii de bine mi-au arătat că o pisică de apartament fără mici bucurii, nu e o pisică fericită! Deci au și ele nevoie de savoare, mai ales când știu casa pe de rost. Regula care funcționează cel mai bine e: dacă îi place foarte mult ceva, atunci dă-i ce-i place ei! Pisicile știu foarte bine să-și selecteze mâncarea.

Apă și iarbă de pisici

Pentru apă sunt recomandate castroanele din ceramică că cele din plastic se zice că pot afecta gustul apei. Plus că vasele de plastic cam fug pe gresie când pisica împinge în ele. Nu pun paie pe foc, dar când am scăpat vasul de ceramică la spălat, nu l-am mai putut folosi. Așa că eu i-am luat pentru apă un castronel de inox antiderapant. Suficient de mare ca să aibă loc și mustățile! 🙂

Iarba de la magazinele pentru animale e special pentru ele. Rod din ea ca să elimine părul pe care îl înghit când se curăță. Pisicii îi place chiar dacă nu mănâncă din iarbă pentru că o atrage și „se joacă” cu ea. Deci, tocmai am cumpărat!

Litieră curată

Nisip igienic pisici

Nisip igienic pisici

E de la sine înțeles cât de important e pentru pisicuțe să aibă în permanență acces la litiera lor. Am văzut mai multe variante pe care oamenii le folosesc pentru litieră, de la hârtie igienică, la așternut din silicat. Personal, pentru că în final eu sunt cea care curăță litiera, prefer doar nisipul igienic Biokat’s. Cel natural. Atât! Orice alt nisip pe care l-am cumpărat era prea mărunt, face mult praf, se împrăștie ușor, are un miros specific de argilă.

Periere. Fără baie

Perierea e bună, e utilă, le place! E dovedit că pisicuțelor le place să fie periate și că dacă le perii creezi un bonding mai bun. Dacă nu au părul lung, o dată pe săptămână e suficient pentru ele. Nu și pentru covor, hehe! 🙂

Eu sunt de părere că pisica de apartament de rasă comună poate trăi fericită fără a trebui îmbăiată. Mai ales că majoritatea pisicilor nu agreează apa iar dacă nu e obișnuită cu apa de când e pui, sunt șanse mari să nu-i placă și să se streseze. De fapt, baia în sine e un stres pentru ele, iar mai mult stres înseamnă și mai mult păr pe covor. Nu sunt categorică în nimic, cine vrea să încerce, să testeze, să se convingă…

Sisal

E normal ca pisica să zgârâie obiectele de prin casă, mai ales dacă îi sunt foarte la îndemână. Zgârâie de fericire, păidacum? Sau pentru că nu are o altă activitate fizică și nu o stimulează nimic. Sau doar pentru a-și ascuți ghearele, ori ca să se întindă după ce se trezește din somn.

Motana cu sisalul ei

Motana cu sisalul ei

Ca să nu zgârâie mobila, tocul ușii sau canapeaua, fac mult bine dispozitivele cu suprafețe de zgârâiat. Desigur, contează mult ce-i place ei: cum să fie, cât de mare, vertical sau orizontal, din carton, lemn sau sfoară, dacă e stabil, dacă e lângă locul ei de dormit, dacă vrea ea șamd. Ideea e că trebuie încurajată să îl folosească și recompensată, iar dacă nu-i place atunci fuga la magazin după alt model.

Că nici Motana nu prea folosește sisalul nou… Nu-i suficient de înalt și atunci trebuie să stea ghemuită ca să zgârâie și pentru că e un ansamblu cu etaje care nu e prins de podea și nu prea are stabilitate.

Prin urmare, foloseșteeeeeee tot sisalul vechi pe care l-a găurit și acum vedem VY Canis Majoris prin el. Iar de câteva luni bune îi plac niște cutii din ratan care nu au atras-o în anii trecuți, dar care îmi plac și mie și ce ne facem că n-aș prea vrea să își ascută ghearele în ele 😛

Afecțiune și confort

Pisicuțele au de regulă activități puține prin casă. Confortul e cel mai important pentru ele, și când sunt mature sunt mai puțin preocupate de jucării. Contează mai mult să nu fie deranjate și necăjite și să nu fie schimbări prin casă, care pentru ele este teritoriul lor. Sigur, contează și stăpânul care e de-ajuns să fie și să aibă grijă de ce-i place ei!

Pentru pisica mea, eu sunt partenerul ei de joacă, confortul și măsura de siguranță. Poate oricând să doarmă în locurile unde mă simte ea și lângă un lucru care e al meu sau lângă mine. Oricum, când nu-i nimeni acasă, pisicile nu au „nevoie” de noi, sunt OK dacă stau singure pentru că dorm destul de mult.

Și este cum se zice: fiecare pisică are personalitatea ei! Iar asta e foarte important pentru că va face ce îi place ei și nu va face dacă nu-i place. Motana este foarte, foarte mângâietoare și alintătoare și blândă. Îi place să mă alinte când ajung acasă, să o mângâi, să îi vorbesc și să se joace cu mine. E topită să se ascundă prin casă și să merg să o caut. De aceea, orice cutie sau ascunzătoare sunt apreciate că aduc spor la joacă. În mod particular îi plac cărțile și migdalele crude ca jucării, pe care le știe de când era mică (e ca un titirez când îi arunc vreo migdală prin casă). Dar despre ce cărți citește Moti, mai ales noaptea, mai povestim…

Până una-alta, lăsați pisicile în casă, în inimă, în vise și în visuri!

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...