Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
7 Apr 2012

Ce am facut aseara

Eram aseara in public la „Romanii au talent!”, emisiune care are loc in studiourile Buftea. Efervescenta in echipa, lumea intra si iese din cadru doar la comanda, prezentatorii isi citesc replicile de pe prompter, operatorii comunica intre ei (uneori cerand colegilor cate o cafea mica).

La TV emisiunea e show. Un gen pe care evit sa il urmaresc fiindca eu cred ca, atunci cand accentuam nefericirea si neputinta pentru a condimenta emisiunea, organele noastre moi primesc de fapt vibratii joase. Live emisiunea pare un job: se stabileste cand se aplauda, cine unde sta pe scena, dansatorii exerseaza, intra, pleaca, se anunta constant publicul sa nu foloseasca aparatele de fotografiat.

Am vazut in mare parte momente slabe: romani necajiti si nepregatiti care isi pun speranta in 3 minute de celebritate cu gand ca acestea le vor rasturna soarta (vezi cum concurenti isi strica apartiile savuroase, acolo unde acestea exista, insistand pe aspectul personal nefericit ori plin de ghinioane). Nu am ramas pana la sfarsit, dar in timp ce era pe scena un baiat slab, cu o mobilitate peste medie a bratelor, mi-au trecut prin cap urmatoarele ganduri:

– nu este suficient sa mizezi pe un singur moment care te pune in valoare pentru a considera ca ai talent
– pe scena diferenta dintre un om pregatit si unul talentat sta in magnetismul pe care talentul il transmite; mai departe un talent cultivat, educat si foarte mult exersat te transforma in profesionist
– sunt oameni care nu au talent dar sunt carismatici, atrag energii, priviri, atentie si captiveaza (si o dau in bara)
– sunt multi oameni care nu au niciun talent dar ei cred ca merita sa fie urmariti
– romanii au curajul disperarii, mai mult decat au talent

In miez de noapte m-am dus in Cismigiu, unde era o noua petrecere J&B City Remix care „sa suprinda spiritul orasului” dupa cum se zice. Mixa DJ Optick. Vibe de dans intr-un restaurant comunist transformat pentru o seara in zona de clubbing (apropo, urasc cluburile unde inca se mai aud melodii de pe radio).

Multe vedete, multi urbani, posibilitatea de a iesi usor la aer, sa vezi lacul, sa te joci. Mi-am fatait privirile printre invitatii VIP cat sa iau pulsul. Am suspinat. Am facut cateva poze din instinct. De data asta nu am plecat cu sticla.

Pe mine party-urile tematice, unde muzica e mixata cum trebuie, ma activeaza foarte usor sa imi imaginez lucruri. Am plecat din imaginar lasand lumea sa danseze. Cu toate ca, strabatand parcul deasupra caruia atarna ca o impostoare luna plina, nu m-a strafulgerat niciun gand care sa ma salveze de mine insami. Sunt doar o amatoare…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...