Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
25 Noi 2013

Cartofii prajiti nu aduc echilibrul spiritual

Sa zicem ca si tu si eu am vazut aseara aceeasi piesa de teatru: cum in viata unui barbat – care nu e un om liber – intra ea. Copilaroasa si indragostita, care uita si ce spune si ce face. Si, intr-o singura noapte, in sufletul lui se produce schimbarea. Isi da seama ca a trait din obicei, o viata a lui fara sa ii apartina. Ca de fapt nu era fericit, pentru ca nu a iubit niciodata asa cum intelege iubirea acum, cunoscand-o pe ea. Si ca odata cu ea, a intrat in casa lui iubirea, cu sosonii in picioare.

In realitate, povestea lor poate sa nu fie chiar asa… Dar, pentru ca realitatea e determinata de perceptia pe care o avem asupra adevarului, convenim ca am povestit ce am vazut, iar ceea ce am vazut in piesa e real. Pentru ca, ce e realitatea daca nu ceea ce vedem, auzim, mirosim, atingem, gustam? Cu alte cuvinte, ceea ce percep cele 5 simturi. Totusi, daca adunam 20 de oameni sa vada piesa de mai sus si le cerem o parere, vom obtine descrieri diferite ale aceleiasi povesti. Deci, daca realitatea e construita din cele 5 simturi, de ce nu putem descrie toti povestea dintre el si ea intr-un singur fel?

Poate pentru ca… nu toti mancam cartofi prajiti. Traim toti in aceeasi lume, dar separati de propriile realitati. Iar realitatea personala se bazeaza pe propriile ganduri, perceptii, emotii si credinte. La randul lor, acestea se bazeaza pe ce credem despre noi insine si lumea din jur. Radacinile sunt adanci, si vin din copilarie, unde pana la varsta de 5 ani s-au format deja majoritatea gandurilor, emotiilor si perceptiilor cu care vom lucra apoi toata viata. Deci, ceea ce gandim azi, ce simtim si cum percepem faptele, sunt patternuri formate din trecut.

Intrebarea e cum facem cand vrem sa schimbam ceva din realitatea pe care o traim? Mizam pe noroc? Adevarul e ca norocul apartine celor care au luat decizia sa joace un rol mai activ in vietile lor. Norocul nu tine de soarta, tine de tine si de cat de multe oportunitati creezi fara a astepta nimic in schimb. Adica, atunci cand faci ceva care are ca efect sansa ca ceva sa se intample.

Nu putem schimba realitatea din prezent daca nu schimbam ceva din trecut. Insa e evident pentru toata lumea ca nu putem schimba trecutul oricat ne-am dori. Ceea ce putem sa schimbam e perceptia a ceea ce s-a intamplat in trecut. Adica, a da o alta interpretare, mai nuantata si mai profunda, a evenimentelor din viata ta. Si aceasta noua definitie pune la lucru noi ganduri si emotii care astfel deblocheaza patternuri de gandire de azi. Gandurile noastre sunt cele care creeaza realitatea, iar ceea ce esti azi si viata ta de acum e rezultatul a tot ceea ce ai gandit pana acum (despre tine si despre ceilalti). Stiind toate astea, nu iti mai ramane decat sa iti asumi luxul deloc confortabil de a da o noua perspectiva amintirilor din viata ta pentru a-ti crea o noua realitate, cu ochii celui care esti azi, nu al celui care ai fost.

Revenind la teatrul de la care am pornit. Nu sosonii cu care a intrat ea in casa lui l-au facut pe el sa renunte la relatia pe care o avea si sa inceapa o noua viata. Ci faptul ca el a crezut ca ea e cea pe care a asteptat-o toata viata, fara sa stie de fapt ca o asteapta. Fiindca, nu evenimentele sunt cele care ne schimba viata, ci ceea ce credem despre acel eveniment.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...