Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
22 Aug 2013

Cand ce vor „ei” de la tine e diferit de ceea ce vrei tu

Cred ca nu de putine ori, fiecare dintre noi s-a simtit iritat, neinteles si neapreciat de prieteni ori familie. Ma gandesc la acele situatii in care, pur si simplu, parintii, rudele, prietenii, cunostiintele si colegii de munca nu te pot intelege ori nu inteleg de ce ti se intampla tocmai tie ceva „nepotrivit”. Descurajat, te frustrezi si iti faci rau incercand sa le fii tuturor pe plac. Ba, uneori, iti vine sa plangi pentru ca te simti atat de putin apreciat tocmai de cei care ar fi trebuit sa te sustina neconditionat, mai ales cand ti se pare ca orice ai face sau ai spune nu ai sorti de izbanda in fata lor. Incurajat superficial, fara disponibilitatea de a intelege de ce ti se intampla ce ti se intampla, sfarsesti sa te consolezi cu afectivitatea daruita de cei apropiati, fara a-ti primi de fapt propria lectie de viata. Asadar, ce faci cand „ei” vad deja lucrurile pentru tine intr-un anumit mod…?

Din punctul meu de vedere exista doua situatii diametral opuse in care atitudinea celor apropiati e nepotrivita intentiilor tale. In primul rand, si poate cele mai dureroase, sunt situatiile in care familia are deja opinii puternice in legatura cu ce ar trebui sa faci. Se intampla cand „ei” stiu cum ar trebui sa gandesti tu, cand iti repeta unde sa traiesti si cum ar trebui sa iti planifici viata (cu cine sa faci nunta, ce job sa ai, cati bani ar fi bine sa castige partenerul tau, cati copii e mai rezonabil sa faci, cat timp sa petreci impreuna cu „ei”, mai ales in vacante). In oricare din aceste situatii, „ei” iti dicteaza propriile alegeri sau iti alimenteaza starea de dubiu ca facand doar dupa cum iti doresti tu, faci ce trebuie facut. Si pentru ca nu simti ca primesti din partea lor incurajarile de care ai nevoie, „ei” sunt obstacolele tale.

In al doilea rand, sunt cazurile cand cei apropiati te incurajeaza mecanic, nestiind sa dezlege in locul tau circumstantele vietii. Noi atragem lucrurile pe masura ce ne potrivim cu ele si scopul pentru care suntem pusi intr-o situatie sau in alta nu este altul decat de a invata ceva din ele si de a trece la urmatoarea etapa. De cele mai multe ori, cei dragi nu pot intelege ca atunci cand ti se intampla lucruri care nu par pozitive, ele au aparut cumva pentru ca, poate fara sa fii constient, ai participat la ele si le-ai provocat. Poti provoca lucruri si dintr-o aparenta stare de pasivitate, cand nu te implici profund in intelegerea lor, pentru ca toate circumstantele din viata ta iti apartin. Imprejurarile pe care le avem de infruntat in viata, mai vesele sau neplacute, nu sunt asa cum sunt din cauza vreunei datorii karmice ori a fatalitatii. Chiar daca suntem pregatiti sa recunoastem sau nu, fiecare e responsabil pentru atragerea circumstantelor pe care le traieste.  In aceste cazuri, familia si cei apropiati ar trebui sa te sustina ajutandu-te sa iti asumi responsabilitatea pentru contextele pe care le traiesti, fara a te simti vinovat pentru ele. Oare cei dragi inteleg aceasta nuanta?

Indiferent de caz, o lege universala zice asa: daca gandurile tale sunt focusate pe ceea ce asteapta altii de la tine – chiar daca le desconsideri asteptarile -, vei continua sa atragi si mai mult din aceasta zona. Ceea ce inseamna ca vei trai cheltuind energie psihica cu parerile celorlalti despre cum ar trebui sa iti traiesti viata. Daca poti lua in calcul indrumari ceva mai profunde, atunci nu o sa ti se para absurda urmatoarea idee: cand asteptarile celor din jur nu se potrivesc cu ale tale, ceea ce e sanatos sa faci e sa iti muti atentia de la ceea se asteapta de la tine, la cum doresti tu sa iti traiesti viata, fara sa fii suparat ori sa te frustrezi pe cei dragi. Nu ai de ce sa te astepti ca „ei” sa vada lucrurile asa cum le vezi tu si faptul ca te concentrezi pe propriile tale intentii nu inseamna ca ii vei iubi mai putin. Datoria ta fata de tine e sa faci ceea ce ti-ai propus in viata si ceea ce iti spune inima. Si sa faci toate astea cu bunatate, dragoste si frumusete, chiar si atunci cand „ei” iti dau directii superficiale, crezand ca au inteles ce ti se intampla, dar mai ales cand ce vor „ei” de la tine e diferit de ceea ce vrei tu.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...