Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
21 Ian 2013

Cacofonia unei seri la piscina

Intamplarea care urmeaza nu mi s-a intamplat mie. Mi-a fost povestita, asa cum la randul ei a fost povestita de cel care initial a trait-o. In ismene.

Se facea ca acest om a primit un abonament la piscina la un complex modern si foarte nou din oras. Doar ca fiind asa de nou, complexul nu era inca gata si atunci toti cei care primisera abonament au fost indrumati sa foloseasca piscina de lux de la unul dintre cele mai apreciate hoteluri din centrul orasului. Hotel mare, lume pe masura…

Omul nostru si-a luat la el slipul si dupa cele 8 ore de lucru a plecat la piscina care parca il asteptase toata ziua doar pe el. A ajuns, a cerut o cheie pentru vestiar, s-a schimbat, si-a incuiat toate lucrurile – ca nu se cade sa le porti de grija-, si da-i sa se spele pe… maini. Ceea ce n-ar fi fost niciun bai daca nu tinea in mana cheia de la vestiar. Ce naiba sa faci cu ea? Unde sa pui cheia cand tot ce ai pe tine e un slip cu un prosop? Si da-i framantari, ganduri, framantari si urari de sanatate celui care a dat lege sa pleci la piscina cu cheia dupa tine. Ca, vedeti dumneavoastra, la receptie nu putea fi lasata, deoarece receptia era in partea cealalta a hotelului, si musai trebuia sa treci prin restaurant sa ajungi pana acolo.

Dar pentru ca baiatul nostru e om istet si-a dat seama ca slipul lui barbatesc are pe dinauntru, asa, ca un mic buzunaras. Pesemne, aia de-au facut slipii s-or fi vorbit cu ceilalti, care au dat legile astea pe la piscina. Asa ca si-a pus omul cheia in buzunaras si lipsit de griji s-a intreptat cu pasi largi si increzatori spre apa albastra, calduta si catifelata care sa-i imbratiseze oasele muncite de peste zi. Si da-i un bazin, doua, trei, cate or fi fost ca nici nu stii cum zboara timpul cand esti in rai.

Sa fi trecut cateva ceasuri, n-avem de unde sa stim. Erau doar el si apa. Entuziasmat pana peste poate dupa toata balaceala atletica, baiatul se intoarse cu bucurie la vestiar. Cand sa scoata cheia, cheia si pupaza lui Nica a Petrei ia-le de unde nu-s. Sa o fi inghitit-o apa, sa fi cazut pe undeva, cine sa stie? Si da-i framantari, ca nici prin restaurant nu putea trece pana la receptie. In ismene. Da-i si bajbaie, da-i si rasuceste-te pe calcaie prin fata vestiarului cu mainile in san strangand prosopul ca pe o iubita careia ii era dor…

Dar cine e norocos, noroc are… Cum statea asa omul nostru, sosi una dintre femeile de serviciu. Da de spune ce-a patit iar femeia il linisteste cu inima deschisa: „Aaaaaa, pai nu va faceti griji. Luam de la receptie cheia de rezerva si va descuiati vestiarul.” Vai, ce bine. Haideti sa… „Desigur, doar sa ne spuneti codul de pe cheie sa aducem copia.” Codul, ce cod? Nu e ca si cum retine careva numerele de pe toate cheile de care are nevoie pentru cateva ore si atat. Cine s-a uitat la codul de pe cheie?

In timpul asta, cei de le receptie incercand sa faca rost de o cheie lamuresc lucrurile: „Stiti ce? Nu va putem oferi cheia de rezerva. A mai avut cineva nevoia de ea saptamana trecuta si nu o mai avem.” Dar, ca sa nu fie putul fara fund, o alta idee aparu: „Nu va faceti probleme. O sa fortam vestiarul si asta e, va scoateti lucrurile. Doar ca trebuie sa ne spuneti in care din dulapurile astea mari vi le-ati pus”. Si cum toate aratau la fel, si ametit de atata caz, baiatul nostru ca sa mearga la sigur isi dadu numarul de telefon asa ca de unde vor auzi un mobil ca suna sa se stie ca acolo ii stau lucrurile. Si uite asa, da-i si asculta din usa in usa. Timp in care unii clienti veneau, altii plecau iar o receptionista, o femeie de serviciu si un baiat se plimbau. Desigur, el dupa ele in ismene.

Intr-un tarziu aud mobilul si este chemat personalul de la tehnic sa forteze vestiarul si sa se deschida usa. Nici nu da bine baiatul nostru sa se imbrace ca i se spune: „Acum, stiti, pentru ca am fortat dulapul si ati pierdut cheia va costa 20 de Euro.” Asta e, o sa se amortizeze paguba cu o luna intreaga la piscina grauit… Aproape ca se resemna cand in vestiar intra un alt client care tocmai venise de la baie: „A pierdut careva o cheie de la vestiar? Am gasit-o pe marginea chiuvetei”.

Cand a ajuns acasa baiatul nostru era aproape de miezul noptii…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...