Alina Constantinescu

Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic

Cândva am tăcut. Cândva am strigat. Cândva am mințit. Cândva m-am enervat. Cândva am avut îndoieli. Cândva am suferit. Cândva am așteptat. Cândva am înotat în piscină. Atunci.

Pentru acum rămân un everland de alint și mai ales de contradicții. Și povestesc o piesă de teatru. Sărut pisica. Și visez să ningă. Mă dezmorțesc în colaje. Și, încerc să fac, de una singură, o reparație dificilă și să mă fac pe mine fericită. Acum folosesc, în măsura priceperii mele, vată pe băț din spirit și metafore. Apropo, acum frecventez complet alte intenții!

Uitați-vă la cer! Întrebați-vă: Oaia a mâncat sau nu floarea? Și veți vedea cum totul se schimbă…

(Micul prinț)

 

 

Mai multe rezultate...