Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
18 Apr 2010

Barbatul ideal. Lecturi Urbane Brasov

La covrigi in centru
Sunt de parere ca niciun alt anotimp nu ofera dimineti mai proaspete, luminoase si mai placut racoroase decat primavara. Soarele rasare mai devreme de ora 7 cand lumina te inunda, te da jos din pat si te trimite in centru sa-ti gasesti grupul de lecturisti.

Ajung atipic de devreme, ma intersectez cu Claudia si simt cum Bucurestiul aproape imi apartine: in centru la Ateneu e liniste. Trec putine masini, doar putin mai departe un alt grup si-a dat intalnire pentru o alta cauza nobila: plantarile.

Ajung rand pe rand si ceilalti: Cezar dupa o zi incarcata de fotbal, Diana dupa o seara la dans, Toma dupa o zi de munca… E spiritual si recunoaste ca (si) diminetile lui incep la pranz si pana acum nu a mai vazut rasaritul decat pe You Tube :)) Intre timp Dan isi bea cafeaua si intretine energetic conversatia cand ne incearca cu prima misiune de pe lista: la covrigi! O plasa mare sa se imparta la toti si sa ajunga la toata lumea. Mda, se anunta o zi lunga 🙂

Flori si biciclete
Autocarul goneste pe soseaua linistita. Lasam in urma intersectii, piete, parcuri, lalele, pansele si aeroportul cu zborurile lui anulate. Cerul senin anunta o zi reusita de duminica.

Din vorba in vorba visam la o lume ideala unde am putea pedala boem cu propriile biciclete intr-un oras non-agresiv. Ne tin insa ancorati in realitate gropile de pe traseu. Da, sticla de apa s-a varsat din nou. Nu, nu ne-am impacientat, inaintam cu sperante si muzica in casti 🙂

Cu carti in alt centru
La Brasov, Piata Sfatului ne intampina la ora pranzului cu oameni multi, care si-au scos visele la plimbarea de sfarsit de saptamana. Grupuri, elevi in excursie si un aer racoros care se joaca printre firele de apa ale fantanii arteziene din centru. Cutiile cu carti se golesc cu sete de voluntarii lecturisti si lumea se strange. O doamna nedumerita, curioasa si insistenta isi doreste instant ceva. Orice. O carte. Sau doua. O duce nepotelului care e acasa, chiar daca nu e la varsta la care ar putea intelege o carte de copii mai mari care se cred adulti (sau invers).

Brasovenii par impacati cu traiul lor provincial si ionizati de padurea de pe Tampa. Se plimba agale, de dragul de a sta la aer. Privesc uimiti cartile plimbate in teancuri mici de lecturistii care au inconjurat fantana, asezandu-se de jur imprejur pe marginea de ciment. La ei acasa  plimbarea e un act prietenesc sau o activitate impartasita in familie. Nu e parada tinutelor moderne, satisfacerea egoului de a fi vazut in public sau gestul mecanic de promenada de mall.

Marginea de ciment e rece dar din spate bate un soare caldut si prietenos. Ma asez pe una dintre carti. Pe celelalte le rasfoiesc lenes. Privesc printre gene doi tineri care s-au asezat langa mine. Ea are un pardesiu colorat in rosu vesel. El isi verifica mesajele de pe telefon. Ma ridic si le intind doua carti. Se bucura ca si cum ar fi castigat la loz in plic biletul norocos…

Barbatul ideal
Diana imi citeste din Petre Tutea despre democratia dusa la extrem si pericolul anarhismului. Cateva randuri mai jos descoperim si redefinim conceptul personalitatii: nu e omul care insumeaza o serie de… e omul golit de propriul ego, care se impartaseste celorlalti.

Piatra e in continuare rece. Ne mutam pe banca. Continui sa-mi rasfoiesc cartile. Nu ma prinde niciun rand si nicio poveste nu pare pe gustul meu. Si era asa o vreme ideala pentru citit… Ma uit de pe margine la carucioarele cu copii si oftez ca timpul trece… (timpul de lectura, normal :P)

La un moment dat Cristina se apropie de noi si incep sa vad totul despre el, barbatul perfect. Si cum ca distanta pana la el e intr-un raport invers proportional cu ideea ca e mai bun si interesant iar speranta personala de a-l intalni e pe masura dorintei de a-l avea.  Il descriu cu voce tare si precipitat: e un european modern, de 30, bursier, specialist cu studii si 5 ani de calatorii in palmares.

Radem zgomotos: cunoaste 7 limbi straine, are doar costume croite pe masura, respecta batranii (pe ai lui si pe ai altora), nefumator, curat, culant si iertator. Nu se ineaca cu ardei iute, nu are sosete rupte in dulap, nu-i creste barba, nu slabeste si nu se ingrasa din cauza stresului. El nu se stropeste niciodata pe pantaloni chiar daca afara toarna si intelege ce vor femeile. Scoate mereu de unde nu te astepti un buchet ideal de trandafiri rosii, neofiliti si mirositori.

Atata ca apare in doar 42 de randuri citite pe nerasuflate din primul volum cu Povestiri Alese ale lui Tudor Octavian si e ultima cucerire dintr-un oras care citeste. Inchid cartea si ne ridicam. Ora petrecuta in Piata Sfatului a trecut…

Norocul
Apare in lucrurile bune care ni se intampla neregizat. Un pranz decent la aer, ocazia de a te bucura de iarba cruda din Livada Postei, glasul pasarilor cantatoare ascultat cu ochii inchisi chiar in centrul orasului unde se plimba primele inghetate din acest an scoase pe strada de stapanii lor pofticiosi…

Un drum molcom la intoarcere si incercat de somn. Pe la jumatatea traseului ocupam locuri in spatele autocatului. Pentru ca pare mai cald si pentru ca de obicei in spate se rade mai mult. Incercam cateva jocuri. Nu prea ne ies. Si nu sunt etice, asa cum i-ar fi placut, probabil, lui Dan. Se decide ca butonierii sunt onlinerii sau oamenii de la butoane. Fiindca asa a zis Diana. Revenim la redefinirea personalitatii data de Tutea si intreb: sunt filosofii optimisti :-/

Intre timp soarele a apus discret. Autocarul s-a golit pentru ca am ajuns inapoi in centrul dambovitean. Fara covrigi si fara carti. Dar eu am stiut dintotdeauna ca Iubesc Brasovul 🙂

Va continua…

Multumirile se duc catre Ionut Popescu pentru organizarea locala Lecturi Urbane dar si buybooks si Kiwi Travel pentru asigurarea transportului dus- intors!

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...