Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
23 Mar 2010

Barbatul aduce flori, femeia aduce ploaia…

Disclaimer: We need to make a commitment, and once we make it, then life will give us some answers (Les Brown). Astazi am primit via mail (si) citatul asta si tot azi (pentru ca nimic nu e intamplator) avem un guest post despre flori, fete si baieti… Cititi mai departe si faceti asocierile dupa bunul plac: vocea de mai jos poate fi a lui sau a ei…  Da, au si florile limbajul lor, dar le excludem in acest caz :)) Iar ploile ar trebui sa aiba dreptul sa vorbeasca doar in plin sezon, nu acum la inceput de primavara 😛
De obicei, barbatul aduce flori, femeia aduce ploaia… de lacrimi, senzatii, sentimente, controverse…
Florile fac parte dintr-o conventie, purtata pe aripile unei dorinte asidue de a o avea si a-i simti mangaierea parului de abanos, a pielii catifelate sau de a-i auzi glasul cristalin, pudrat de un diafan accent exotic, greu de recunoscut. Si poate va intrebati daca florile mai sunt moneda de schimb pentru asa ceva. Si o sa va raspund ca depinde foarte tare de ce femeie iti doresti.
Florile simbolizeaza de la respect pana la afectiune si le dorim. Pentru a le pastra, oferi, privi, avea. Pentru a le lasa sa moara, sa dispara, sa reinvie, sa se transforme in patura de petale ce ii vor mangaia trupul delicat.
Si vrem sa fim flori, sa ne ude buzele ei, sa mangaie parfumul, sa o seducem si sa ii capturam emotiile si sa le ascundem.
Florile sunt un simbol al cercului vietii, mereu mor, mereu apar altele, mereu i le oferim pentru ca zambetul ei sa alunge norii si sa cheme ploaia calda de iunie. Si vom strange picaturile mari precum bobul de perla, si le vom ascunde intr-un loc secret. Si vom sti ca noi am creat acele mici minuni, printr-un gest simplu, un gest ce ne tradeaza lacomia, pentru ca niciodata nu sunt destule perle, niciodata nu ploua destul. Si iarasi vom aduce flori.
Le aducem pentru ca pana la urma suntem sclavii propriei noastre dorinte. Ne dorim ploaia precum un copac singuratic in desert. Pentru ca fara ploaie, nu exista viata.
Si iata cateva intrebari la final de eseu romantat:
Cati barbati mai ofera astazi flori? Si daca nu sunt prea multi sa fie pentru ca ele nu mai stiu sa le primeasca?
Oare femeile, pentru ca nu au fost educate sa stie ce sa ceara, cand sa pretinda, si cum sa se ofere unui barbat, au abandonat eleganta simpla din gesturile masculine?
Femeile vor azi relatii pragmatice pentru care negociaza si stabilesc reguli contractuale: cum mai face o floare diferenta?
Domnii care traiesc atemporal (nu serbeaza numarul de zile petrecute impreuna, nici alte sarbatori importante pentru cuplu) au sanse sa mai creada ca o floare alunga ploaia si aduce primavara? 🙂  Raspund simplu: acestora nu le pasa …. deci nu conteaza
Credit foto: flickr

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...