Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
3 Ian 2013

Animatii: Hotel Transylvania vs. ParaNorman

M-am uitat azi la doua filme animatii care se joaca in jurul aceleiasi idei: caracterul uman, sau mai bine spus caracterul oamenilor. Initial, am vrut sa pun concluzia mea sub forma unui status pe FB, dar pentru ca iesise un text cam stufos l-am mutat aici, fara nicio intentie de a face concurenta.

„Hotel Transylvania” si „ParaNorman” sunt 2 animatii care creioneaza caracterul monstruos pe care il avem atunci cand traim cu prejudecati. Primul e o reinterpretare particulara a personajului Dracula care, in cinstea aniversarii a celor 118 ani pe care ii implineste fiica lui, da un party cu figuri emblematice si caraghioase, unde un dude relaxat si prietenos se indragosteste de vampirita-fiica, si viceversa, ca dovada ca dragostea adevarata apare o singura data in viata. E portretizata aici figura tatalui overprotected overprotective care e in stare sa deformeze realitatea din dorinta de a-si proteja fiica de ceea ce considera el a fi rau -oamenii rai care ucid vampirii amenintandu-i cu usturoi si foc-, dar si a tipului aflat in cautarea aventurii care e capabil sa se imprieteneasca cu usurinta chiar si cu cei care nu sunt de teapa lui. Avem de-a face cu un Dracula cu foarte mult fair play, bun administrator si metodic, dispus sa invete lucruri noi de dragul de a-si vedea fiica fericita.

Al doilea film parca e o varianta dupa „Thriller” cu M.J. si imbraca sub forma unei incercari a unui pusti ciudat care vede fantomele oamenilor morti, desconsiderat de cei din jur si insingurat, modul in care oamenii fac lucruri care ranesc atunci cand le e frica. Avem un tata care nu isi asculta niciodata fiul si nu il intelege, un adolescent semi-obez dar pe care te poti baza, pustiul retard care e mereu pus pe cearta, sora dichisita, naiva si cu ochii dupa baieti, fratele good looking si gay (cam ciudata abordarea, totusi) si o vrajitoare care isi cauta razbunare pentru ca oamenii au condamnat-o pe nedrept la moarte. Baietelul ciudat incurajat se sfatul bunicii moarte –„There’s noting wrong with beeing scared as long as you don’t let it change who you are”-, ajutat de toate celelalte personaje isi salveaza orasul de blestemul vrajitoarei si ajunge eroul povestii.

Mi s-a parut mai putin vesel decat primul dar cu mai multa intriga si mai multe situatii dead-ending. Ah, da, si puncteaza in vreo doua locuri dependenta americanilor pentru junk food 😉

Ca sa vedeti despre ce e vorba: trailer 1 si 2. Eu am ras la ambele. La filme, nu la trailers.

Daca as fi scris asta pana la urma sub forma de status pe FB mi s-ar fi parut firesc sa continui cum se face: si care e ultimul lucru pe care l-ati facut din frica? La mine cam asa incepe totul…

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...