Amalgam de 18 ore in apartament
Uite, ca sa nu dau chiar tot din casa, mai jos e o poveste despre un nene si o duduie. Nu-i cunosc, mi-a povestit un vecin! Nenea din povestea asta vorbeste tare, ii place sa mestereasca prin casa, e meticulos si a venit in Capitala cu ceva treburi casnice de rezolvat intr-un apartament situat undeva… la etajul 7. Duduia penduleaza intre toleranta si nerabdare. Cand lucrurile se precipita vorbeste ca o gospodina maritata si cicalitoare. Ce-i drept, treburile care se cereau reparate le-au pus amandorura la incercare si nervii si rabdarea.
Inca de la inceput, nenea si-a dat seama ca a uitat sa aduca pentru una dintre reparatii sacul de glet. Asa ca inainte sa se apuce de lucrare, a dat fuga la magazin sa cumpere glet CM 11. Nici nu a inceput bine treaba ca s-a rupt un diblu de 10. Fiindca tot invatase unde e magazinul, da-i fuga din nou la cumparaturi. Numai ca aici nu a gasit ce cauta, ca smecherul de la taraba in loc sa il indrume la magazinul de la etaj statea de vorba la telefon, povestind unui cunoscut cum ca el merge la o masa mare fiindca a primit o amenda si e ocupat. Asa ca, nevand ce face, omul din poveste a cumparat burghiu de 12 fiindca stia ca are in trusa lui diblu de 12, si s-a gandit ca asa rezolva toata treaba. Asta era acum 3 zile…
Ieri, ca sa nu-si mai piarda vremea, ziua a inceput scurt, cu un drum la magazin de unde era nevoie de coturi de cupru pentru un calorifer. Din alea, numarul 1 nu numarul 2. Pranzul in apartament s-a lasat pentru cei 2 cu caramizi taiate la flex intr-o baie mica, asa, cam cat o camara. Praf gros, portocaliu, s-a asezat peste tot… In aceasta seara, dupa mai multe reprize de spalat, si tot nu sunt convinsa ca duduia l-a indepartat de sub pat, de pe geamuri, de pe coada pisicii…
Ziua de azi a fost si mai prolifica. Nu mai putin de 4 iesiri la magazin. Prima a durat cel mai mult, ca doamna vanzatoare nu a venit la program, la ora 9, ci 30 de minute mai tarziu. Dar personajele din povestea asta nu se grabesc. Sunt chiar obisnuite cu drumurile alea dese care ii intrerup din ritm. Si pana la Craciun ar mai fi ceva vreme, daca vor termina atunci treaba poate chiar se vor bucura si mai tare de ce le-a iesit.
Ce nevoi au adus lucrarile de marti? Un marker colorat cu care sa se faca semne pe o faianta de culoare nearga, din nou un burghiu, de data asta de 6, ca intr-o incercare mai zeloasa de a gauri un zid de exterior de beton s-a rupt pastila de burghiu. Doua ore mai tarziu, nu era diblu de 8, asa ca din nou cu nenea la magazin… Spre dupa-amiaza, s-au rupt capetele de la bormasina, deci, din nou la cumparaturi…
Dupa 4 ore de lucru duminica, 9 ore ieri, 5 ore si 5 iesiri la magazin azi (una bonus spre seara, dupa ceva dulce) atat nenea cat si duduia au ajuns la vorba bunicului: nu se lucreaza dumnica cand e sarbatoare de lucru ca asa patesti!
Nu stiu daca de la o asa poveste mi se trage depedenta de cola, dar trebuie sa scap rapid de pofta asta pacatoasa ca singura cola de care imi aduc aminte e aia la sticlute pe care am baut-o doar in clasa a 5-a! Ok, si cu cateva mici exceptii de alte 5 ori in urmatorii 15 ani…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.