Acesti 30 atat de…
In acest articol al lui Vlad (ambele imi plac la fel de mult, si de persoana lui Vlad si de ceea ce spune el acolo) este adusa in discutie relativizarea varstei si modul cum „bruiajul codului varstelor” reduce la doua categorii etapele vietii: adolescentii de 16-30 si tinerii de 30-50. Treizeci ramane deci simbolic si face tranzitia intre imaginea tineretii si intelepciune.
Eu cam sunt in incurcatura… Pentru ca nu ma mai regasesc nici in tabara adolescentilor care mananca doar pentru placerea gustului, desi sunt inca in cautarea sinelui autentic. Nici nu m-am activat spre intretinerea zilnica a corpului, asa cum fac tinerii care isi doresc sa se intretina ori sa isi prelungeasca frumusetea fizica a liniei corpului, in schimb ma inspira aproape copilareste literatura motivationala. Nici nu sunt dispusa sa sacrific in mod constient si constant obiceiuri de loisir pentru castiguri financiare care mi-ar imbunatati stilul de viata, asa cum ar face orice adult responsabil, dar pe de alta parte incep sa descopar sensul si placerea meditatiei. Si peste toate astea gasesc ca nu e mai putin demn sa sparg limite mancand carnati pe strada [un fel de hot dogs fara stilul american al mustarului pus intr-un baton de paine ;)], purtand fusta cea mai scurta din dulap cand stau in gradina sau facand blatul pe tren cu o gasca a carei intentie e sa ajunga in Busteni ca sa coboare Jepii…
Si atunci ma intreb: despre care 30 ar trebui sa vorbim de fapt cand ne vedem nevoiti sa raspundem la intrebarea clasica legata de varsta? Despre cei din buletin sau cei asumati prin stilul de viata? Eu nu vreau sa imi aduc aminte de varsta pe care biologic o am, pentru ca data de nastere mi se pare prea putin relevanta in contextul in care varsta e definita deopotriva si de starea de sanatate si de starea fizica, ba chiar, mai mult decat atat, si de atitudine, de vibratii, de ganduri noi, de echilibrul emotiilor.
Indiscutabil, de la 30 doar mecanismele biologice sunt asa cum sunt: celulele isi pierd capacitatea de a se regenera singure si se oxideaza, consumul de oxigen din celule dand nastere acelor radicalilor liberi care la randul lor oxideaza celulele sanatoase. Inevitabil, in organism incepe sa scada productia agentilor antioxidanti generati de sistemul imunitar iar metabolismul isi pierde din eficienta si randament. Dar chiar si aceasta realitate continua si ireversibila depinde de cum ne traim anii ci nu de cati ani am trait. Oamenii de stiinta care studiaza imbatranirea au descoperit ca ceasurile biologice din corp nu actioneaza dupa timpul liniar. Celulele noastre au un numar limitat de dati in care se pot multiplica si isi pot face copii fidele. Chiar daca fiecare celula poate avea o suta de vieti, obiceiurile noastre alimentare si stilul de viata au mare influenta asupra calitatii acestei vieti.
Deci, ce inseamna de fapt 30? Sa fie primele riduri de pe gat sau cliseul femeii cu rafturi cu pantofi si al disperarii de a-si intemeia propria familie inainte ca albul rochiei de mireasa sa-i accentueze paloarea tenului? Sa fie inca rasarituri prelungite, margarete, zambete nesabuite, vorbe dulci si chiar indoiala? Sa mai fie idoli, tumult si pregatire? Sau poate dinamism, ardere, vibratie, pasiuni, vigoare, maturitate, vitalitate…
Pentru mine 30 inca nu inseamna nimic clar. Nu as arunca tricourile cu sclipici din cauza asta, nu as cere cu privirile autoritare varstei locul in metrou, nu m-as culca mai devreme decat in liceu, nu as bifa lucrurile care trebuie facute doar pentru ca exista o lista cu 50 de carti care ar trebui citite pana la varsta asta. Mi s-ar parea mai firesc sa am varsta pe care mi-o asum, indiferent de acesti 30 atat de…
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.