(2) Jucatorii care nu joaca in echipa…
Disclaimer: Textul de mai jos e continuarea ideii incepute aici.
Comunic = pun in comun
Stiti ce este specific pentru toate situatiile prezentate anterior? Le lipseste ceea ce se numeste igiena relationala. In fiecare relatie de comunicare suntem raspunzatori de un rol, chiar daca ni-l asumam sau nu. Si de fiecare data avem de manageriat cazuri in care fie cerem, dam, primim sau suntem refuzati (uneori refuzam). Capcana dezechilibrului de comunicare ne paste cand, din diverse motive, nu mentinem o proportie intre aceste notiuni. Unii pentru ca nu stiu, altii pentru ca nu vor…
Ecologie relationala
Nervosi si epuizati oferim raspunsuri agresive, toxice care nu pot decat sa raneasca si sa il descalifice pe celalalt: tu esti cea care a intarziat, deci e greseala ta, tu esti vinovata. Un jucator cu fair play ar fi ales sa spuna ceva despre sine (ce simte in astfel de cazuri) si ar fi respectat teritoriul celuilalt: „De fiecare data cand intarzii, eu ma simt nemultumit” sau „Ma intristeaza ca nu poti respecta orele pe care le convenim si din aceasta cauza ma frustrez inutil si nu e ok sa ma simt asa”.
De multe ori confundam comportamentul cu persoana. De aceea, de si mai multe ori, atacam fiinta celuilalt si nu contextul. Greseala este a ei (nu, nu intodeauna, rog baietii sa nu mai zambeasca in semn de aprobare) cand in loc sa il lase pe el sa actioneze (si sa isi foloseasca dupa cum crede cadoul) vrea cu orice pret sa directioneze ea actiunea (chiar si pentru binele lui). Greseste ca isi proiecteaza propriile idei in ceva (bluza facuta cadou) care nu ii mai apartine de fapt…
Unii nu vor sa primeasca pentru ca asta ii face sa se simta obligati pentru ajutorul oferit. Obligatia si-o creeaza insa singuri fiindca nu evalueaza corect gestul de impartasit si ii dau valori exagererate. In caz contrar, il refuza pe motiv ca il considera lipsit de eficienta.
Confuzie facem si cand amestecam atitudinile generate de doua notiuni diferite. Jucatorul care nu joaca in echipa nu face diferenta ca a refuza inseamna a nu accepta o cerere/ o rugaminte/ o sugestie iar a respinge inseamna a nu accepta o persoana. Pentru acest gen de jucator faptul ca nu i se raspunde la telefon sau nu i raspunde pozitiv nu poate fi altceva decat un atac personal, pentru ca nu admite ca este normal sa accepti o persoana, sa te intelegi cu ea, ba chiar sa o placi si totusi sa te pozitionezi si sa te definesti spunandu-i NU.
Paradisul comunicarii
Unora le place jocul in echipa… Ce e de facut cand suntem pusi in fata unor replici sau gesturi care nu sunt in armonie cu noi insine? Ideal ar fi sa luam cunostinta de ele dar sa acceptam diferentele si sa lasam celuilalt liberatea lui de a fi. Fiecare este responsabil doar de capatul lui de relatie, motiv pentru care trebuie sa lasam celuilalt propriile sentimente si punctul lui de vedere.
Jocul e uneori competitie alteori nu… Cum raspundem la agresivitate? Agresivitatea poate fi in unele cazuri o problema de interpretare. Ca urmare a propriilor registre si filtre, e posibil ca sensul pe care eu il dau lucrurilor sa fie deformat (percep spiritul de gluma ca o aluzie rautacioasa, ma incrunt daca cineva ma ia peste picior). Daca agresivitatea este reala si trebuie sa fac fata mesajelor care sunt in zona mea de intoleranta, ideal ar fi sa ma straduiesc sa nu o primesc si sa o las acolo la cel care a avut remarca agresiva.
PS. Pentru toti jucatorii care isi doresc sa apartina unei echipe raspunsul este in EI, in carti si pe Google. Va las sa va continuati lectura, la alegere 🙂
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.