Alina Constantinescu

Alina Constantinescu blog
15 Mar 2010

(1) Greseli de limba: unde e foarfecuta si ai grija ce ii urezi!

Inovatii pozitive sau negative?!
Haideti sa pornim de la o idee simpla: trebuie sa (fim lasati sa) evoluam! Avem nevoie de evolutie in modul nostru de a gandi, de a actiona, de a privi, de a vorbi… Dar cand unul sau oricare din aceste lucruri se dezvolta pe seama inculturii, nu mai putem vorbi de evolutie. Pentru ca nu e ok sa schimbam ceva daca asta atrage dupa sine degradare. Cam asa stau lucrurile si in limba cu expresiile, cuvintele, frazele pe care le folosim.

Sa nu credeti ca sistemul lingvistic respinge noutatile  si din cauza anumitor reguli literare nu ne putem exprima cu cuvintele de azi. Dimpotriva, limba accepta orice fel de abateri pentru ca nu este un sistem desavarsit. Exista o singura conditie: aceste incalcari trebuie sa fie justificate. De aceea inovatiile pot fi considerate (si) pozitive daca inlatura deficiente, simplifica/ uniformizeaza, daca ne fac sa renuntam la norme depasite de realitatea lingvistica actuala. Desincronizarea apare cand dictionarele le culeg mai greu, dar asta e o alta poveste…

Asa DA:
Unele dintre cuvintele pe care le folosim se justifica, desi fie nu apar in lucrarile lingvistice avizate, fie nu sunt considerate forme literare ale limbii. Cu toate acestea, ele sunt exemple de inovatie pozitiva in limba, deci vorbim corect (chiar daca nu e ca in dictionar). Voilà:

foarfeca nu doar foarfece:
Daca va uitati in DEX (penultima editie), veti vedea amintite acolo formele de singular foarfec si foarfeca, dar cu statut de variante neliterare. Atentie insa la foarfecuta, de exemplu, care lipseste (si de pe net) cu desavarsire (vezi aici sau aici)!!!
Chiar si asa vorbitorii nu au suportat ca acelasi cuvant  foarfece (desi singurul considerat cult) sa aiba forma identica si la singular si la plural. Prin urmare au refacut forma de singular pentru a se folosi foarfec (cu variantele forfecut, forfecuta).

– eu cand vreau sa continui, continui
La fel de normale sunt si schimbarile pe care le sufera verbul a continua, cand in loc de eu continuu/ eu sa continuu (singurele forme literare acceptate de norma lingvistica) cei mai multi aleg sa foloseasca eu continui/ eu sa continui (prin analogie cu alte forme verbale asemanatoare: eu constiui, eu atribui etc).

In limba romana in afara de a continua nu mai exista niciun alt verb cu radacina care se termina in -u care sa accepte aceeasi vocala ca terminatie la conjugare: a continu-a/ eu continu+u. Deci, pe modelul oferit de limba, vorbitorii au simtit nevoia sa adapteze aceasta exceptie la regulile existente (sic!).

Asa NU:
urari de bine:
Cand faci cuiva o urare nu poti decat sa ii doresti de bine, pentru ca sensul lui a ura asta este: a adresa cuiva o dorinta de bine (definitia completa aici). Deci urarile de bine sunt de evitat pentru a folosi corect alte variante gen: urari de sanatate, urari de succes, de fericire etc.
a ura la multi ani!
Este si mai gresit, si mai uzat 😀 Poti ura multi ani sau simplu La multi ani!
a ura Hristos a inviat
Din aceeasi pleiada: a ura un An Nou/ Craciun fericit! La fel de ridicole!

Voi ce greseli subtile stiti? Si cum sa facem sa le evitam? Pana la un subiect similar va doresc doar bine 🙂

PS. Sursa completa: Limba Romana in presa audiovizuala de prof. univ. dr. Theodor Hristea in Buletin CNA 2002.

Eu cred că toate gândurile vorbesc. Să-mi zici care-s ale tale.

 

Mai multe rezultate...